Context istoric al sașilor transilvăneni

Sașii transilvăneni au fost colonizați în Transilvania începând cu secolul al XII-lea, la invitația regelui Géza al II-lea al Ungariei, într-o perioadă în care regatul maghiar avea nevoie de apărare împotriva invaziilor popoarelor migratoare, cum ar fi cumanii și tătarii. Acești coloniști germani proveneau din regiuni precum Luxemburg, Flandra, Renania și Saxonia, aducând cu ei un mod de organizare bine structurat și tehnici avansate în agricultură, meșteșuguri și construcții.

De-a lungul secolelor, sașii au jucat un rol esențial în dezvoltarea urbană a Transilvaniei, punând bazele unor orașe prospere precum Sibiu, Brașov, Bistrița, Mediaș și Sighișoara. Organizarea lor era strict ierarhică, bazată pe comunități autonome conduse de sfaturi locale și influențată de biserică. Aceștia au obținut privilegii importante, printre care dreptul la autoguvernare, scutiri de taxe și libertatea de a practica meserii specifice, în schimbul angajamentului de a apăra granițele regatului.

Însă, pe măsură ce timpul se scurgea, sașii transilvăneni au trebuit să facă față unor perioade dificile. Invaziile otomane din secolele XV-XVII au pus la grea încercare comunitățile săsești, care și-au fortificat bisericile pentru a se apăra. Reformele habsburgice din secolele XVIII-XIX au influențat profund viața lor, iar în secolul XX, politicile naționaliste și conflictele mondiale au dus la exodul masiv al acestei populații spre Germania și Austria.

Informații generale

Construcția Bisericii fortificate din Richiș, monument istoric de clasă A, a fost începută în secolul al XIV-lea și finalizată în jurul anului 1451, deși a suferit intervenții în perioadele care au urmat. Ulterior au fost adăugate un pridvor cu portal pe laturile de sud și de nord, o scară în spirală, o turelă de acoperiș și, în final, o nouă galerie de orgă. În primul sfert al secolului al XVI-lea, biserica era deja înconjurată de ziduri fortificate cu caracter defensiv, cu o structură ovală neregulată.

Se cunoaște că a fost construită de un grup de călugări cistercieni francezi care s-au stabilit în Transilvania și se distinge de alte clădiri de cult contemporane prin numărul mare de elemente decorative celtice sculptate.

O mică „bijuterie” a bisericii Richiș este ușa către sacristie. Este realizată din lemn de tei și decorată cu incrustații artistice bogate. Sub anul 1516 este înfățișată stema Richișului: un pelican scoțând cu ciocul un pește din apă, deasupra căruia se află o stea cu șase colțuri. Interesante sunt și armăturile din fier lucrate manual și încuietoarea.

Este important de menționat faptul că această ușă, „geamănă” cu cea din Biertan, a fost realizată cu siguranță de maestrul care a realizat și ușa sacristiei bisericii Biertan în anul 1515. Acesta din urmă a fost prezentată la Expoziția Mondială de la Paris din 1892, datorită sistemului său de închidere deosebit de artistic și complex. Lucrarea de incrustație și partea mecanică arată clar că același maestru a lucrat la ambele uși.

Altarul care combină motivele baroc și rococo a fost construit în anul 1775 fiind opera sculptorului și pictorului sighișorean Johann Folbarth și a costat 568 de guldeni.

În 1788 orga a fost realizată și instalată de Johannes Prause după cum rezultă din inscripția latină de pe spatele orgii.

Pe acoperișul bisericii, unde se află acum turnul mic, era construit cândva un turn cu ziduri groase acoperite cu șindrilă. În anul 1847 preotul Josef Fabini (1845-1852 pastor la Reichesdorf) împreună cu prezbiteriul au recunoscut-o ca fiind rușinoasă și așa au decis să îl demoleze. Un mic turn a fost ridicat înlocuindu-l pe cel demolat.

Informații istorice

În jurul anului 1450, în vremea Reformei, coloniștii germani din Transilvania au trecut în mod pașnic de la religia catolică la cultul evanghelic de confesiune augustană.

Evangheliștii nu au distrus elementele decorative, ci doar le-au acoperit cu straturi de var, iar acest lucru se făcea în fiecare an, stratul de var atingând în timp o grosime considerabilă.

Abia în 1957, un preot paroh luminat și-a dat seama că se află în prezența unei biserici gotice valoroase, iar credincioșii au început să curețe pereții de numeroasele straturi de var. Astfel, au ieșit la iveală câteva sculpturi destul de originale, chiar și pentru o biserică catolică originală.

Arhitectura și importanța Bisericii fortificate din Richiș

Biserica fortificată din Richiș este o capodoperă arhitecturală care reflectă influențele multiple sub care a fost construită. Inițial ridicată în stil romanic, aceasta a fost ulterior modificată și extinsă în stil gotic. Această tranziție a avut loc într-o perioadă în care arhitectura gotică devenea predominantă în Europa Centrală și de Est, iar Richișul nu a făcut excepție.

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale bisericii este ornamentația sa sculpturală, care cuprinde o combinație unică de simboluri creștine și păgâne. Se pot observa figuri mitologice, capete de monștri și elemente decorative vegetale, toate având o semnificație aparte. Acestea nu doar că îmbogățesc aspectul artistic al bisericii, dar reflectă și influențele artistice diverse care au marcat epoca medievală în această regiune.

În interiorul bisericii, coloanele și arcadele sunt decorate cu elemente sculptate în piatră, ilustrând măiestria meșteșugarilor sași. Ferestrele mari, decorate cu vitralii colorate, permit luminii naturale să pătrundă și să creeze o atmosferă solemnă, potrivită pentru rugăciune și reflecție. Picturile și frescele originale, deși multe dintre ele au fost pierdute în timp, oferă indicii despre stilurile artistice dominante ale epocii.

Fortificațiile bisericii

Bisericile fortificate din Transilvania au fost construite nu doar ca locuri de cult, ci și ca refugii pentru comunitate în vremuri de pericol. În secolele XIV-XV, din cauza atacurilor otomane și ale altor invadatori, bisericile săsești au fost transformate în adevărate cetăți, iar cea din Richiș nu a făcut excepție.

La scurt timp după finalizarea bisericii, au urmat vremuri grele pentru sașii transilvăneni. Primele invazii turcești în Transilvania au început în 1420, în timp ce biserica se construia. Atacând și jefuind, călăreții turci însoțiți de vasalii lor valahi, cutreierau țara. Aceste atacuri au devenit din ce în ce mai dese, iar oamenii au început să ia măsuri pentru a se proteja pe ei înșiși și pentru a-și proteja proviziile pentru nevoile lor de bază. Biserica a fost prevăzută cu o fortificație în jurul anului 1500. Era un inel de ziduri cu trei turnuri de apărare. Două dintre ele au rămas în picioare și astăzi. Unul este actuala clopotniță din fața portalului de vest al bisericii, care a fost reconstruită și înălțată cu aproximativ 9,5 metri în anul 1861. Al doilea turn este situat pe marginea de sud-est și este încorporat în actuala casă a predicatorului. În curtea de sud a castelului, care este puțin mai spațioasă, au existat până în 1910 vechea primărie și un donjon. Întrucât complexul era situat pe teren plat, a fost construit un inel înalt de ziduri. La punctele de legătură de pe turnul clopotului se mai poate măsura și astăzi înălțimea de aproximativ cinci metri.

Zidul fortificației a fost demolat parțial până la o înălțime de aproximativ 2 metri în anul 1890, atunci când s-a construit noua școală, materialele de construcție necesare fiind obținute din demolarea zidului de apărare, care devenise dărăpănat și nu mai putea fi folosit în scopuri militare.

Restaurarea și conservarea Bisericii

În prezent, Biserica fortificată din Richiș este unul dintre cele mai importante obiective turistice din regiune. În contextul migrării masive a sașilor în secolul XX, multe dintre bisericile fortificate din Transilvania au fost abandonate sau au intrat într-o stare avansată de degradare. Cu toate acestea, datorită eforturilor Green Man Foundation, Biserica din Richiș va fi restaurată și se vor face mari eforturi pentru conservarea ei în continuare.

Astăzi, Biserica este vizitată de turiști din întreaga lume, fiind recunoscută pentru valoarea sa istorică și arhitecturală. Mulți dintre descendenții sașilor care au părăsit România se întorc aici pentru a-și revedea locurile natale și pentru a contribui la conservarea acestui patrimoniu cultural deosebit.

Biserica fortificată din Richiș rămâne astfel un simbol al unei epoci trecute, dar și o punte către viitor, fiind un exemplu de rezistență, identitate culturală și continuitate istorică.

Surse: http://reichesdorfer.de/